Blog

Bucureștiul are un farmec aparte, însă din punctul meu de vedere trebuie să faci un pas spre natura.

Merg de puțină vreme prin Parcul Plumbuita, însă în dimineața aceasta de toamnă mi-a oferit câteva momente foarte fotogenice.

Dedic această serie de fotografii soției mele Ruxandra, cea care pe data de 12 Octombrie mi-a făcut cel mai frumos cadou la împlinirea celor 40 de ani, a dat viață pruncului nostru Vlad Alexandru.

Diminețile au ceva aparte. Când este vorba de a simți un loc, indiferent ca merg pentru prima dată sau revin într-un anumit loc, îmi place să ajung înainte de răsăritul soarelui, să mă plimb, să observ cum natura se trezește la viață, cum oamenii încep să apară din ce în ce mai mulți și toate acestea de cele mai multe ori cu aparatul în rucsac.

Am ajuns în cele din urmă în Fundătura Ponorului, un loc în care mi-am dorit să ajung de multă vreme, văzând imagini la alți fotografi.

S-a întunecat deja de câteva ore și noi tot pe drum suntem. Măsurăm curajoși ritmul oceanului, ne înhămăm până peste măsură cu bagaje și ne lăsăm conduși de un localnic pitic și străin până la cazarea de care nu știu cum se face că nu a auzit nimeni în afară de el. Adrenalina ne ajută să depășim frica de necunoscut. Suntem oricum foarte fericiți să ajungem pentru prima oară pe continentul african, în Zanzibar, unde avem de gând să petrecem câteva săptămâni.

Îmi amintesc cum cu mult timp în urmă înainte să ajung pe Ceahlău, priveam fotografiile altor fotografi care spuneau că de fiecare dată când merg pe Ceahlău descoperă lucruri noi. Același lucru mi se întâmplă și mie acum, de câte ori merg se mai dezvăluie câte ceva. De exemplu de data asta am văzut capre negre pentru prima dată pe Ceahlău și ne-am aproiat la cca. 40-50m de ele.

Vinales, un loc din Cuba unde întâlnești văi de nedescris, plantații de tutun, țărani lucrând pământurile, nenumărate nuanțe de verde… toate astea pe lângă partea turistică…

Dupa câteva zile petrecute în Bucovina alături de prieteni dragi, am plecat seara târziu spre Maramureș, destinația Ieud.

Mi-am dorit de mult să fac un cadru cu Biserica de Lemn si cu fumuri sau ceață, motiv destul de puternic pentru mine pentru a aștepta răsăritul câteva ore în mașină.

Ieri am urcat pe Ceahlău la Cabana Dochia. Pe traseu am întâlnit vuietul pădurii dar și liniștea profundă a acesteia.

Anul acesta am dus dorul călătoriilor pe munte, așa că am decis să urc până pe platoul Bucegilor. Am mers cu mașina la Cabana Piatra Arsă și apoi pe jos până aproape de Crucea Eroilor Neamului.

Când mergi spre Gherdeal ai impresia că se sfârșește lumea iar când îl vezi de sus de pe deal, înainte de a intra în el, parca ai ajuns la capatul lumii.