Fundătura Ponorului – pentru prima dată

Am ajuns în cele din urmă în Fundătura Ponorului, un loc în care mi-am dorit să ajung de multă vreme, văzând imagini la alți fotografi.

Am urcat cu mașina cât a putut ea, apoi mi-am luat bagajele pregatite deja pentru a petrece o noapte in Fundătura la cort. Un traseu plăcut de cca. o oră și 30 de minute cu ultima parte prin pădure, loc în care simți că treci și pe drumul ursului. Imediat ce am ieșit din pădure, am uitat de toate imaginile văzute de aici și m-am afundat în liniștea și armonia Fundăturii. Căpițe de fân, vaci ce pășteau libere, un ecou ce te face să vorbești în șoaptă să nu fii auzit de cel din capătul celălalt al Fundăturii.

Prima persoană întâlnită în apropierea Fundăturii a fost cu o zi în urmă, Ionuț. Locuiește în Ponor și este nepotul Arminei, cel care mi-a dat sfaturi pe unde să urc și să apelez cu încredere la bunica lui Armina.

Ajuns la Nana Armina, cu o ospitalitate ieșită din comun, m-a invitat să-mi pun cortul la ea în curte, asigurându-ma că sunt cuminți câinii ei. Nana Armina, o femeie strașnică de „80 de ani fără doi”, are grijă singură de gospodăria ei, câteva oi, capre și vaci.

Las cuvintele la o parte și vă invit să vă bucurați de imagini…

info: fotografii realizate cu Canon 5d Mark III și Sony a6500

Share it if you enjoy it: