Mama Utza (Maria Vladescu) – povestea mea

Mama Uta (Maria Vladescu)

Dupa primul workshop al lui Sorin Onisor la care am participat in 2012, impreuna cu Amalia si Marius am plecat la o plimbare fotografica in zona Argesului.

Cum destinatia nu conteaza in general pentru fotografi, pe parcursul calatoriei Marius a propus sa mergem la Corbi, sa vizitam Manastirea Corbii de Piatra. Asa a inceput mica mea poveste despre Mama Uta si despre gradina ei.

Manastirea Corbii de Piatra

Manastirea Corbii de Piatra

La intrarea in Corbi ne-am oprit sa discutam cu cativa copii care se jucau, am vorbit despre fotbal caci era de actualitate, unii tineau cu Steaua, altii cu Rapid, Dinamo si asa mai departe.

Am inceput sa ne jucam cu mingea impreuna, lucru care ne-a incarcat cu multa bucurie.

 

Ne-am continuat calatoria noastra fotografica, ajungand intr-un loc in care o familie facea tuica, loc in care am revenit de mai multe ori.

 

In cele din urma am ajuns si la destinatie, Manastirea Corbii de Piatra. Un loc frumos insa foarte rece deoarece se afla in piatra.

Intre timp m-am pierdut de prietenii cu care plecasem la drum, lucru care se intampla in turele foto. In momentul in care am intentionat sa plec de la Manastire, au venit la mine doi copii dintre cei cu care ne jucasem, spunandu-mi „Vrei sa-ti aratam locurile pe aici? Uite se poate urca pe acolo, dupa Manastire”. M-am uitat in jurul meu sa-i caut cu privirea pe prietenii mei si in cele din urma am spus „Hai!” 🙂

Mi-au povestit multe despre locurile acelea, mi-au spus ca s-a facut un film acolo, ca au jucat fratii lor in film, ca au jucat multi sateni, ca a fost si un accident cu o fetita, si din vorba in vorba si plimbare, am ajuns pe piatra cea mare din spatele curtii Mamei Uta.

Curtea Mamei Utza - Corbi, Arges

Curtea Mamei Uta – Corbi, Arges

Oamenii intrau si ieseau din curte, ea statea acolo pe prispa cu piscile si privea in bucurie oamenii care treceau pe langa casa ei.

Copiii m-au dus in curte la ea, am facut poze cu ei. Eram intr-o stare de bucurie de nedescris.

Cand m-am despartit de copii, unul dintre ei imi spune: „A fost cea mai tare zi din viata mea!”

Am revenit cu prietenii mei la Mama Utza a doua zi, am facut fotografii, am vorbit cu ea, ne-a citit din cartea ei religioasa. M-am descaltzat si ea mi-a spus:

„- De ce te-ai descaltzat?
– Imi place curtea Dvs. si vreau sa simt iarba.”

La plecare am simtit sa o imbratisez:

„- Imi dati voie sa va imbratisez?

– Dar de ce?

– Pentru ca asta simt sa fac.

– Bine”

Nu pot descrie caldura pe care am simtit-o.

Am revenit de mai multe ori la ea, si cu alti prieteni dragi.

Ieri, 09 Ianuarie 2014 am mers la inmormantarea ei. Am fost primit cu caldura de cei de acolo. Fata ei spunand la vederea mea: „Uite mama, au venit oamenii care ti-au calcat curtea casei” (a fost pentru prima data cand am vazut-o pe fata ei).

Am fost recunoscut si de femeia care a avut grija de ea in ultimele luni ale vietii, spunandu-mi cu lacrimi in ochi si cu zambetul pe buze: „Va stiu, ati fost la ea”.

Tristete, bucurie, resentimente un amalgam de trairi ce nu pot fi descrise nici prin cuvinte si nici prin imagini.

Din Lumina a venit si in Lumina a plecat, Mama Utza – Maria Vladescu aici pe Pamant, Lumina dincolo.

 

Gradina Mamei Utza:

http://360tour.ro//lib/flash/tur-virtual-corbi/tour.html

 

Share it if you enjoy it: