Diminețile au ceva aparte. Când este vorba de a simți un loc, indiferent ca merg pentru prima dată sau revin într-un anumit loc, îmi place să ajung înainte de răsăritul soarelui, să mă plimb, să observ cum natura se trezește la viață, cum oamenii încep să apară din ce în ce mai mulți și toate acestea de cele mai multe ori cu aparatul în rucsac.

Am ajuns în cele din urmă în Fundătura Ponorului, un loc în care mi-am dorit să ajung de multă vreme, văzând imagini la alți fotografi.

S-a întunecat deja de câteva ore și noi tot pe drum suntem. Măsurăm curajoși ritmul oceanului, ne înhămăm până peste măsură cu bagaje și ne lăsăm conduși de un localnic pitic și străin până la cazarea de care nu știu cum se face că nu a auzit nimeni în afară de el. Adrenalina ne ajută să depășim frica de necunoscut. Suntem oricum foarte fericiți să ajungem pentru prima oară pe continentul african, în Zanzibar, unde avem de gând să petrecem câteva săptămâni.

Îmi amintesc cum cu mult timp în urmă înainte să ajung pe Ceahlău, priveam fotografiile altor fotografi care spuneau că de fiecare dată când merg pe Ceahlău descoperă lucruri noi. Același lucru mi se întâmplă și mie acum, de câte ori merg se mai dezvăluie câte ceva. De exemplu de data asta am văzut capre negre pentru prima dată pe Ceahlău și ne-am aproiat la cca. 40-50m de ele.

Vinales, un loc din Cuba unde întâlnești văi de nedescris, plantații de tutun, țărani lucrând pământurile, nenumărate nuanțe de verde… toate astea pe lângă partea turistică…