ian.
11
2014Este o poveste dubla, acelasi eu traind in doua moduri diferite. Cel adormit si orb de problemele cotidiene, cel treaz cu dorinta de a trai si dornic de viata si bucurie pura, asemeni unui copil descoprind din ce in ce mai mult copilul adormit din mine.
Ceasul suna, este ora 06:00, pun cateva snooz-uri caci mai vreau sa dorm. In cele din urma imi dau seama ca e posibil sa intarzii si ca traficul va fi mult mai aglomerat, asa ca decid sa ma scol din pat.
Ma trezesc. Respir adanc si observ ca este inca intuneric afara. Ma asez cu fata in sus si mai raman in pat pentru cateva minute. Imi pun mana pe inima si respir adanc de cateva ori. Multumesc in gand pentru ceea ce traiesc si pentru noua zi in care intru.
Cu gandurile la servici si la ce am de facut, la campaniile pe care le am de facut, la oferte, ma spal pe dinti, fac dus, ma imbrac. Imi dau seama ca nu mai am timp de micul dejun, si ies repede din casa.
Ma scol fara nici un gand, imi fac dus si ma spal pe dinti, din cand in cand mai apar ganduri despre ceea ce vreau sa fac. Uneori vin si pleaca, alteori raman mai mult. Imi pregatesc si servesc micul dejun asa cum il vreau. Imi fac un ceai pe care-l servesc in liniste.
Ma intorc caci am uitat cheia de la masina, iar pierd timpul. Ies repede din bloc, ma urc in masina, radio-ul incepe sa cante si el la auzul motorului si pornesc rapid spre munca in traficul aglomerat.
Ies zambind din casa, ma opresc in fata blocului si privesc in jur, respir adanc si simt vantul cum adie si il las sa-mi poarte gandurile. Aud pasarile cantand si un zambet puternic mi se intipareste pe fata. Privesc frunzele, crengile copacilor cum danseaza in vant, si ascult muzica lor. Fac pasi marunti spre masina admirand tot acest spectacol. Observ oamenii care ies la plimbare cu cateii lor, observ oameni grabiti spre servici sau spre treburile lor urgente, observ omul de serviciu de la scara blocului meu cum isi face treaba fluierand o piesa si urc in masina recunoscator pentru tot ceea ce vad, aud, miros si simt. Pornesc motorul, inchid radioul care vrea sa-mi cante la auzul motorului si deschid geamul. Merg spre studio cu geamul deschis sa simt aerul diminetii, si sa mai fur cate un cantec de pasari printre zgomotele masinilor.
Parchez masina la job. Intru in cladire si dupa cateva discutii cu colegii intru direct in nenumaratele mail-uri, rapoarte, campanii de facut. Din cand in cand mai vorbesc cu cate un coleg. Se anunta chiar si o sedinta cu sefii spre sfarsitul programului, ceea ce inseamna alte rapoarte de pregatit.
Gasesc un loc de parcare, cam departe de studio insa am mai mult timp sa ma bucur de aer pana ajung la cladire. Respir din nou adanc si privesc cerul albastru. Ajung la studio, ud trandafirul japonez zambindu-i, imi fac un ceai si ma asez la calculator pentru a ma apuca de prelucrat fotografiile nu inainte de a deschide fereastra sa ma mai bucur de muzica pasarilor. Se anunta un apus frumos, cu nori albi si rosii 🙂 zambesc si ma gandesc putin la noua destinatie.
Pe la 11:00 ne gandim ce sa mancam la pranz, si facem comanda la catering, unii pui, altii porc, altii vita, unii vin cu pachet de acasa, salate, paste…. La ora pranzului ne strangem toti intr-o bucatarie mica, povestim si mancam cele comandate. Dupa aceea luam o gura de aer in fata cladirii, unii fumeaza altii nu, eu m-am lasat din 2005.
Imi comand o pizza vegetariana, uneori doar un iart, alteori am fructe la mine. Ies pe terasa mica insa suficienta cat sa stau pe un scaun, sa ma uit la cer, copaci si sa-mi savurez pranzul, uneori doar cu copacii, cerul, vantul si pasarile, alteori si cu colegul si prietenul meu.
O iau de la capat, mail-uri, rapoarte discutii, telefoane, de data aceasta intr-o stare de somnolenta, si fara chef prea mare, caci se confirma sedinta exact la ora 6pm, cand se termina de fapt programul.
Dau play all la selectia mea facuta pe youtube si reincep prelucrarea fotografiilor. Mai postez pe facebook cate un cadru din cand in cand, uitandu-ma cu nostalgie la unele cadre care-mi aduc aminte de momente frumoase traite. Imi continui treaba si din cand in cand imi mai trece un val de bucurie doar gandindu-ma ca pe la 4-5pm plec sa fac un apus.
Se face 5:30pm, se pare ca sedinta se amana pentru ora 7pm, ceea ce inseamna ca trebuie sa stam peste program. Apar discutii intre colegii care trebuie sa ramana la sedinta. Fiecare isi manifesta frustrarea.
La 4:30pm strang si ies spre noua mea destinatie, un parc apropiat, ceva verdeata, uneori doar pe strada.
Se face 7pm, uneori sedinta incepe la aceasta ora, alteori se anuleaza, alteori se amana pentru 8 sau 9pm. Sunte-mi plini de frustrari insa cu rapoartele facute totusi. Dupa sedinta, unii cu fundurile gaurite 🙂 spun sa ma relaxez putin si sa ies cu prietenii la o bere. Mergem intr-un loc unde se fumeaza caci sunt si fumatori in grup. Fiecare mai intai isi spune ofurile job-ului, apoi despre politica si alte dezastre 🙂
Imi sun un prieten sa ne vedem la un vin fiert, alegem o locatie unde nu se fumeaza caci si el este nefumator. Povestim despre viata, proiecte, ce ne place si ce nu ne place.
Ajung acasa, imi dau seama ca miros ingrozitor de la tutun, parca sunt o scrumiera. Ma bag la dus si-mi spun in gand, trebuie sa schimb ceva.
Ajung acasa, zambesc si imi aprind cateva lumanari parfumate in camera, imi fac un dus, pun de un ceai si ma asez sa citesc o carte, mai arunc un ochi pe facebook, mai meditez putin fiind recunoscator pentru ziua ce a trecut, gandindu-ma putin la ce am de facut a doua zi apoi stand in pace si in liniste.
Aceasta este propria mea experienta, cea de anii trecuti si cea de acum, si ma opresc aici sa o imbratisez pe cea de acum, caci momentul de acum se transforma si se schimba in permanenta, nu-mi ramane decat sa ma bucur de el si sa-l inbratisez asa cum este.
Share it if you enjoy it:
