Când mergi spre Gherdeal ai impresia că se sfârșește lumea iar când îl vezi de sus de pe deal, înainte de a intra în el, parca ai ajuns la capatul lumii.

Am aflat de acest sat de la un prieten, Daniel și cum eram prin zona ne-am propus să-i facem o vizită si să-l surprindem dimineață devreme. Am fost inspirați cu privire la perioada și la timp, fiind întâmpinati de o atmosferă mistică aș putea spune, cu ceață și chiciură, cu varful bisericii făcându-si loc în ceață, cu fumul de dimineață de la o singură casă, cu toată această atmosferă petrecută într-o vale iar munții Făgărași dincolo de deal parcă într-o altă lume.

M-am plimbat de-a lungul dealurilor în afara satului pentru a surprinde întâi atmosfera văzută de sus cu munții Făgărași în fundal, munți ce nu se văd din sat. După aproape o jumătate de ora de admirat și fotografiat am îndrăznit să intru și în sat, așa l-am întâlnit pe Helmut, unul din bătrânii locurilor ce tocmai a împlinit 62 de ani și care mai are grijă de câte o casă și de ceva oi din afara satului.

Satul este acum un amestec între case părăsite și case renovate însă pentru că nu l-am găsit deloc animat până am plecat din el în jurul orei 9:00am, ne-a dat un sentiment de pustietate, însa cu mult potențial de a prinde viață.

Alma, cațeaua de la singura pensiune de aici (Casa la Tei, spera să-i dea drumul din luna Mai), mi-a fost alături în plimbarea mea prin sat parcă să-mi alunge sentimentul de pustietate.

Pentru cei ce doresc să ajungă aici, drumul este neașteptat de bun și se poate ajunge cu orice fel de mașină.